Pe 28 noiembrie 2023, imediat după ora 6 a.m., o echipă SWAT formată din aproximativ 175 de polițiști purtând măști negre, căști și veste antiglonț, a descins simultan în opt case și apartamente diferite din Paris și din împrejurimi, dar și din Nisa, fluturând puști semiautomate.
Aceste locuințe percheziționate, situate în diverse locuri plăcute și atractive, potrivite pentru vacanță, erau folosite pentru retrageri spirituale și de meditație de practicanți yoga aflați în legătură cu Școala de yoga MISA din România. Printre aceștia se numărau experți IT, ingineri, designeri, artiști, medici, psihologi, profesori, studenți, elevi de liceu și așa mai departe.
În acea dimineață fatidică, cei mai mulți dintre ei erau încă în pat și au fost treziți de spargerea violentă a ușilor, de zgomote foarte puternice și de strigăte.
Primul obiectiv al operațiunii era arestarea, interogarea, reținerea și punerea sub acuzare a persoanelor presupuse a fi implicate în „trafic de persoane”, „reținere forțată”, spălare de bani și „abuz de vulnerabilitate” în bandă organizată.
Al doilea obiectiv era salvarea „victimelor lor” și obținerea declarațiilor acestora ca elemente de probă, însă nicio femeie interogată în cadrul operațiunii SWAT din 28 noiembrie 2023 nu a depus vreodată vreo plângere împotriva cuiva.
Raportul Human Rights Without Frontiers (HRWF) care urmează se bazează pe mărturiile a peste 20 de practicanți români de yoga care au călătorit din proprie inițiativă și prin mijloace proprii în diferite locuri folosite pentru retrageri de yoga și meditație în Franța, unde au fost brusc vizați de raiduri simultane ale poliției. Aceștia au fost plasați în custodia poliției (garde à vue) pentru audieri și interogatorii și au fost eliberați după două zile și două nopți sau chiar mai mult, fără alte formalități.
Mandatul de percheziție aflat la originea abuzurilor poliției
O astfel de operațiune la nivel național a fost lansată pe baza unui mandat de percheziție care reclama suspiciuni extrem de grave: trafic de persoane din România, răpire, exploatare sexuală și financiară a acestor victime, abuz de vulnerabilitate și spălare de bani. Toate acestea în cadrul unei bande organizate.
Acesta a fost decorul operațiunii polițienești pe care au trăit-o de zeci de cetățeni români.
Cei mai mulți dintre ei nu vorbeau limba țării, dar aleseseră să îmbine plăcutul cu utilul în Franța: să practice yoga și meditația în vile sau apartamente puse cu bunăvoință și în mod gratuit la dispoziția lor de
proprietarii sau chiriașii acestora, care erau în principal practicanți de yoga de origine română, și să se bucure de medii naturale pitorești.
Acuzațiile din mandatul de percheziție au fost percepute de toți actorii implicați în executarea acestuia drept un caz penal autentic bazat pe o anchetă preliminară. În ochii lor, tot ce mai rămânea de făcut era documentarea și închiderea acestui caz, după strângerea probelor care urmau să fie descoperite la fața locului – în timp ce, în această etapă, dosarul era încă gol. Această preconcepție, bine instalată în conștiința oamenilor, va distorsiona toate procedurile la toate nivelurile și va desconsidera prezumția de nevinovăție.
Intervenția forțelor de ordine prin efracție
Masivele forțe speciale de intervenție ale poliției se așteptau să găsească infractori și victime, biete tinere românce exploatate ca prostituate și așa-zișii lor protectori.
În această stare de spirit, echipele de intervenție bine înarmate au acționat ca fulgerul, prin surprindere și cu o violență destructivă în locurile ce urmau a fi percheziționate, ca și cum s-ar fi așteptat la o rezistență puternică, chiar armată, din partea unor gangsteri. Nu a existat nicio rezistență din partea persoanelor cazate acolo. Proprietarii, coproprietarii sau chiriașii oficiali ai spațiilor nu erau prezenți în momentul descinderii, cu excepția lui Sorin Turc, un violonist care cânta cu orchestra din Monaco.
Forțele de ordine au spart cu violență ușile de la intrare și diferitele uși ale camerelor, deși persoanele prezente le propuneau să folosească cheile. Au percheziționat totul, au făcut mizerie peste tot, le-au confiscat calculatoarele personale, telefoanele mobile și chiar banii.
Practicanții români de yoga, majoritatea femei, se întrebau ce se petrece, cine sunt acești agresori și ce vor. Explicațiile polițiștilor erau foarte scurte și nu erau neapărat înțelese.
Unei persoane i-au fost confiscați 1.200 de euro. Un cuplu venit din România a rămas fără bani după ce poliția le-a luat toți banii de vacanță – 4.500 EUR. Persoanele intervievate de HRWF cărora li s-au luat bunuri nu au primit nicio chitanță.
O româncă bună cunoscătoare a limbii franceze a declarat pentru HRWF că i-a auzit pe agenți spunând, după ce au luat aproximativ 10.000 EUR în numerar de la mai multe persoane, că au „destul”. S-ar putea face o legătură cu declarațiile făcute în presă de unele autorități de investigație care au afirmat că au„descoperit” sume mari de bani în mai multe locuințe percheziționate. Fără îndoială, aceasta pentru a da
impresia că acuzația de spălare de bani era credibilă în această afacere de proporții naționale.
În timpul perchezițiilor în vilele și apartamentele vizate, oaspeții au trebuit să rămână în pijamale sau nu li s-a acordat intimitatea necesară pentru a se schimba. Alții au fost adunați afară în dimineața rece, îmbrăcați sumar.
În fața dezordinii și a pagubelor provocate de percheziții și a violenței psihologice a poliției, reacția rezidenților aflați în retragere era de stupoare, șoc psihologic, teamă și chiar teroare, o traumă durabilă și de neșters pentru unii.
Prima sarcină a forțelor de poliție a fost să identifice și să „elibereze victimele”. A doua lor sarcină a fost să le strângă mărturiile pentru a-i aresta pe exploatatorii lor.
Uimire pentru forțele de ordine: locurile vizate de raiduri nu erau locuri de prostituție clandestine și în care se câștigau bani. Niciunul dintre practicanții yoga, femeie sau bărbat, nu s-a declarat victimă a ceva sau a cuiva. Totuși, acest fapt nu a contat prea mult pentru poliție în această etapă a operațiunii. Următoarea etapă urma să aibă loc în secțiile de poliție, după încătușarea persoanelor care aveau să fie transferate cu autobuzul.
Fabricarea cu orice preț a unor victime, împotriva voinței lor
Într-adevăr, o teorie controversată în cazurile de trafic de persoane este că astfel de „victime” refuză să fie considerate ca atare din cauza vulnerabilității lor psihologice și a obișnuinței lor cu starea de supunere. Unii vorbesc chiar despre spălarea creierului și despre sindromul Stockholm. De aici această nevoie de a le „convinge”, inclusiv prin presiune psihologică, că au fost victime, chiar dacă nu își dau întotdeauna seama de acest lucru. Această derivă psihologico-judiciară care duce la fabricarea unor victime false se răspândește din ce în ce mai mult în statele democratice din Europa și America.
În Argentina, un caz foarte asemănător, chiar la nivel de detaliu, cu cel din Franța a avut ca rezultat final nevinovăția unui grup de yoga, a fondatorului său octogenar și a liderilor săi. Aceștia fuseseră acuzați, arestați și închiși timp de luni de zile pentru un presupus trafic de persoane, abuz de slăbiciune, exploatare sexuală și spălare de bani.
Fabricarea de victime împotriva voinței lor, care a fost inspirată de o ramură controversată a feminismului, aboliționistele, a fost la originea acestei derive. Astfel de activiste care militează pentru interzicerea totală a comercializării de servicii sexuale consideră că toate prostituatele sunt de facto victime, chiar dacă sunt liber profesioniste și declară că este alegerea lor. În Argentina, avocați, psihologi și magistrați au început să lupte cu succes împotriva acestui fenomen foarte îngrijorător al fabricării de victime, care se răspândește și în alte contexte decât prostituția.
Interogatorii tendențioase în secțiile de poliție în condiții inumane de detenție
Considerând că acuzațiile menționate în mandatul de percheziție vor conduce la un proces, prezumția de nevinovăție nu a fost niciodată prezentă în conștiința ofițerilor de poliție din secțiile de poliție. Singurul
lor scop era să obțină mărturii incriminatoare cu privire la alte persoane. În acest scop, aceștia nu au ezitat
să profite de situația de suferință și vulnerabilitate a presupuselor victime de la care doreau să obțină declarații incriminatoare împotriva altor persoane și le-au amenințat cu prelungirea arestului peste termenul legal de 48 de ore, ceea ce s-a și petrecut în mai multe cazuri.
Persoanele intervievate au declarat fără echivoc pentru HRWF că au fost supuse unor presiuni pentru a spune lucruri care nu erau adevărate, astfel încât declarațiile lor să poată corespunde conținutului mandatului și să facă posibilă urmărirea penală a altor persoane.
În plus, condițiile lor de detenție au fost cu adevărat inumane și umilitoare. Practic, trebuiau să se roage de polițiști pentru a putea merge la toaletă, chiar și în cazuri urgente, iar acest lucru era la discreția
polițiștilor. De asemenea, au trebuit să implore pentru un mic pahar cu apă și au primit ceva de mâncare doar în a doua zi de detenție. Nu existau suficiente saltele și pături în celulele colective. Era o totală lipsă de igienă. Nu exista încălzire în luna noiembrie. Acesta a fost tratamentul rezervat persoanelor transferate cu cătușe la secțiile de poliție, deși nu exista nicio acuzație de activități ilegale împotriva lor și trebuiau doar să depună mărturie.
Lipsa asistenței din partea avocaților și a interpreților
În multe cazuri, practicanții români de yoga nu au putut conta pe asistența unui avocat în timpul interogatoriului. Motivul invocat a fost acela că au fost prea multe arestări și nu existau suficienți avocați disponibili. Atunci când au primit asistența juridică solicitată, au crezut în mod eronat, pentru că nu au fost informați corect, că aceasta avea rolul de a-i apăra, dar de fapt misiunea avocaților era doar de a monitoriza legalitatea interogatoriului.
Adesea yoghinii au avut impresia clară că avocații lor erau mai degrabă de partea poliției, când aceștia le spuneau că sunt implicați într-o cauză penală foarte gravă, că prevalarea de dreptul la tăcere ar fi interpretată negativ și ar putea duce la o detenție prelungită sau chiar mai rău de atât.
Problema interpreților constituie un alt punct slab al procedurii. Multe persoane intervievate au subliniat incompetența și incapacitatea acestora de a traduce cu exactitate răspunsurile lor la întrebări. Percepția lor a fost că interpreții erau convinși că au de-a face cu victime sau infractori și că se aliniau atitudinii poliției.
În plus, mai multor practicanți yoga nu li s-a cerut să verifice și să semneze procesele-verbale ale interogatoriului; altora li s-a cerut să le semneze, deși nu li s-au tradus sau au fost doar traduse verbal în limba română, destul de aproximativ și de prost. Niciuna dintre persoanele intervievate de HRWF nu a primit o copie a documentului.
Cu toate acestea, această fază a procedurii este de o importanță crucială. Dacă procesele-verbale și traducerea lor conțin erori care nu pot fi rectificate, acest fapt poate avea implicații dramatice în procese și poate duce la nedreptăți grave.
În unele cazuri, câteva persoane care cunoșteau suficient de bine limba franceză li s-au corectat procesele-verbale părtinitoare, dar cum rămâne cu toți ceilalți?
La ieșirea din arestul poliției, persoanele interogate au fost aruncate în stradă, adesea seara, fără telefon și fără bani, chiar dacă se așteptau în mod naiv la scuze…
Concluzii
Pe scurt, aceasta este situația prin care au trecut zeci de cetățeni români obișnuiți, care nu au fost implicați nici ca actori, nici ca victime în vreun trafic de persoane sau vreo răpire, care nu au fost amestecați în activități de spălare de bani sau într-o organizație criminală.
În schimb, ei au fost adevăratele victime „colaterale” ale unei acțiuni polițienești excesive și disproporționate, organizate de autoritățile judiciare franceze. Au avut ghinionul de a se afla în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
Aceste victime din România rămân traumatizate de această experiență și preferă să o șteargă din memoria lor. HRWF le mulțumește celor care, cu toate acestea, au avut curajul să împărtășească aceste amintiri dureroase în scopul anchetei realizate de organizația noastră.
Revenite acasă, aceste persoane care au fost arestate în Franța și convocate în cătușe pentru a fi interogate în secțiile de poliție nu au mai fost contactate de autoritățile franceze. Ele consideră că justiția franceză
nu le va restitui niciodată în mod spontan banii și echipamentele electronice care le-au fost furate. Ar trebui să aibă dreptul să depună plângere în calitate de victime ale justiției franceze pentru a-și recupera bunurile, dar preferă să uite această experiență traumatizantă și să întoarcă pagina.
Această anchetă a HRWF evidențiază grave vicii de procedură, fabricarea ilegală a unor victime în scopul urmăririi penale a altora, metode de interogare părtinitoare, tratamente inumane și disfuncționalități grave ale sistemului judiciar și ale poliției din Franța în contextul reținerii de către poliție a cetățenilor din alte state membre și nemembre ale UE.
